Sex and the City - reloaded (a nu stiu cata oara)

Sex and the City... un serial despre care toata lumea stie cate ceva, adica un cuvant: SEX. 4 femei care discuta liber si isi impartasesc una alteia experientele sexuale si nu numai. Serialul exploateaza o serie de alte valori care merg in paralel cu lait motivul serialulul, cum ar fi: prietenie, stima de sine, siguranta, cariera, independenta, spontaneitate si inca o data sex.

Am fost fascinat dintotdeauna de serial, l-am vazut de nu stiu cate ori si niciodata nu m-am plictisit. Savurez replicile picante ale fetelor, fiind fascinat de viata uneia: Samantha. Nu despre ea vreau sa vorbim acum. Vineri, intr-o plictiseala cumplita, am scos DVD-urile de la naftalina si am inceput revizualizarea serialului. Am inceput cu o doza mica, adica 1 sezon in cateva ore. Ceea ce s-a intamplat acum, diferit fata de datile trecute, este ca am realizat ca am un blog. Nu e o rubrica la un ziar, dar hey... oricand poate ajunge. Asa ca m-am apucat de scris. Ce-i drept nu la un MacBook de la Apple, ci la un HP care nici macar nu este al meu, insa senzatia e grozava. Ma gandesc serios sa ii fac concurenta distinsei Carrie Bradshaw si sa ma apuc sa scriu despre sex :D.

Sa si incepem !

New York si Bucuresti, 2 orase pe care le cunoaste orice roman (ma indoiesc ca exista mai multi new yorkezi care au auzit de Bucuresti, decat romani care au auzit si viseaza la NY). Printre miile de diferente intre aceste 2 orase, nu se regasesc: dificultatea gasirii unui partener, dezamagirea cuceritorului cand cel cucerit nu se ridica la asteptarile emise, disperarea unora de a ajunge in fata altarului, femei de cariera fara viata personala, persoane publice care afiseaza o viata perfecta pe toate planurile, dosare intregi de divort inaintate organelor competente etc. Desi cele 2 orase sunt la o distanta mare unul de celalalt, distanta exprimata in kilometri, mentalitate, tehnologie, economie s.a.m.d., din punct de vedere al sentimentelor, sunt infratite. Daca ratiunea a cunoscut o evolutie de-a lungul timpului, nu acelasi lucru se poate spune despre sentimente care nu pot fi updatate. I could not help but wonder :->, de ce cariera te ridica si iubirea te trage inapoi ? De ce cele 2 concepte, aparent facatoare de minuni pentru om, nu pot merge in paralel ? De ce dupa un esec in dragoste, ne refugiem in munca, dar reciproca nu se aplica niciodata ? Ce se intampla de fapt in tine cand te indragostesti si de ce esti asa de devastat cand te desparti ? Multe, prea multe intrebari fara raspuns. Zic asta pentru ca nu exista 2 persoane care sa raspunda la fel...

The Preview of a Interview

M-am ciocnit de o ocazie care m-a solicitat la un interviu cu firma care recruteaza, urmand ca apoi sa fiu supus unui interviu cu un specialist HR al firmei gazde. Deci, asadar si prin urmare, programandu-se cel din urma interviu, am fost chemati la o pregatire pentru marele interviu. Azi. Ceva nou pentru mine, pentru ca nu am mai auzit de asa ceva sau sa mai fi participat. Ce a presupus ? Pai niste candidati selectati si trecuti de primul interviu ca si mine, care au fost cuminti si si-au depus si dosarele pana la expirarea termenului limita, stand pe scaune ca la clasa I ne uitam la un slide-show cu puncte de atins si discutat despre interviuri & stuff. Ni s-a vorbit in franceza si ni s-a si tradus timp de vreo 3 ore. Nu pot sa zic ca mi-am pierdut timpul, desi am cascat mult si mi-era o prea mare foame ca sa stau complet concentrat.
Insa am invatat cate ceva despre limbajul corpului, pe care psiholigii deghizati in specialisti HR pun un mare pret, despre tinuta si despre erori care se comit frecvent din dorinta de a da bine in fata lor. Pare foarte simplu sa vorbesti, adica toata lumea vorbeste, dar nu-si da seama cand le comite, iar ei observa asta, de fapt cred ca numai asta cauta.
Well, interviul va fi maine, este individual si o sa am emotii mai incolo. Sa fiu optimist, sigur pe mine, sa-i privesc mereu in ochi, sa le raspund sincer, scurt si la obiect si sa le zambesc mereu. Zambesc frumos :).

Sa-mi urez totusi succes !