Bucurestiul de acum si cel de altadata

Acum vreo 3 ani, prin toamna lui 2005, paseam timid in Bucuresti, un oras pe care nu-l cunosteam, dar pe care voiam sa-l descopar in cel mai scurt timp. Eram foarte trist pentru ca nu aveam unde sa stau, dar am avut noroc si mi-am gasit repede.
Au urmat 3 ani de studii, plimbari, descoperiri, aventuri pe strazile orasului, de unul singur de cele mai multe ori, timp in care am ajuns sa-l cunosc cat de cat. Desi e ticsit, mult prea zgomotos si sub standardele tuturor, mie-mi place mult de tot.
Nu-mi mai gasesc locul acasa, in orice alt oras al tarii parca nu e, de fapt nu e, nebunia de aici, goana dupa locuri in metrou, masinile multe si plaja larga de posibilitati.
Desi multa lume il critica, populatia-i creste toamna de toamna si toti vor sa se afirme 'in capitala'.
Acum, dupa ce am terminat studiile si sunt in cautarea unui loc de munca aici, inca ma mai fascineaza. Sunt agatat de o singura speranta de a ramane aici sau de a incepe de la 0 in alta parte. Sa speram ca va iesi cum vreau eu, pentru ca sunt mult prea indragostit de oras. Si se pare ca desi toate drumurile si gandurile ma forteaza sa-l parasesc, se intampla ceva in ultimul ceas si raman. Ieri, azi, maine si cine stie cat timp de acum incolo...
Sunt uimit !