joi, 31 iulie 2008
sâmbătă, 26 iulie 2008
Oare cum e sa ai 2 locuri de munca, dar sa nu ai unde sa stai ?
Asta urma sa fie singura idee scrisa in postarea de astazi. Am vrut s-o scriu mai de mult, dar am avut altele pe cap. Si m-am razgandit. Vreau sa mai adaug ceva. E crunt sa nu ai unde sa stai, sa stai tensionat si toate usile sa ti se inchida in nas. Insa am avut parte de inca o demonstratie (pentru ca parte de constientizare, realizare, etc am avut parte mai de mult) a faptului ca nu trebuie si NU e bine sa depinzi de cineva. Ajutor daca e sa vina, nu va veni niciodata de la cei care se bat cu pumnii in piept precum Ceetah, ma scuzati, Tarzan, sa lasi totul in seama lor, ci surprinzator, dupa cum multi stiu, de la straini sau de la cine te astepti mai putin.
Increderea in tine si optimismul sunt iarasi niste aliati imbatabili si de nadejde. Atitudinea pozitiva este mereu un lucru minunat, totusi nu trebuie sa te neglijezi nicio clipa, mai ales in momente urate si tulburi.
Si acum merem sa papam. Trebuie sa ne hranim tristetea !
luni, 21 iulie 2008
Bucurestiul de acum si cel de altadata
Acum vreo 3 ani, prin toamna lui 2005, paseam timid in Bucuresti, un oras pe care nu-l cunosteam, dar pe care voiam sa-l descopar in cel mai scurt timp. Eram foarte trist pentru ca nu aveam unde sa stau, dar am avut noroc si mi-am gasit repede.
Au urmat 3 ani de studii, plimbari, descoperiri, aventuri pe strazile orasului, de unul singur de cele mai multe ori, timp in care am ajuns sa-l cunosc cat de cat. Desi e ticsit, mult prea zgomotos si sub standardele tuturor, mie-mi place mult de tot.
Nu-mi mai gasesc locul acasa, in orice alt oras al tarii parca nu e, de fapt nu e, nebunia de aici, goana dupa locuri in metrou, masinile multe si plaja larga de posibilitati.
Desi multa lume il critica, populatia-i creste toamna de toamna si toti vor sa se afirme 'in capitala'.
Acum, dupa ce am terminat studiile si sunt in cautarea unui loc de munca aici, inca ma mai fascineaza. Sunt agatat de o singura speranta de a ramane aici sau de a incepe de la 0 in alta parte. Sa speram ca va iesi cum vreau eu, pentru ca sunt mult prea indragostit de oras. Si se pare ca desi toate drumurile si gandurile ma forteaza sa-l parasesc, se intampla ceva in ultimul ceas si raman. Ieri, azi, maine si cine stie cat timp de acum incolo...
Sunt uimit !
Au urmat 3 ani de studii, plimbari, descoperiri, aventuri pe strazile orasului, de unul singur de cele mai multe ori, timp in care am ajuns sa-l cunosc cat de cat. Desi e ticsit, mult prea zgomotos si sub standardele tuturor, mie-mi place mult de tot.
Nu-mi mai gasesc locul acasa, in orice alt oras al tarii parca nu e, de fapt nu e, nebunia de aici, goana dupa locuri in metrou, masinile multe si plaja larga de posibilitati.
Desi multa lume il critica, populatia-i creste toamna de toamna si toti vor sa se afirme 'in capitala'.
Acum, dupa ce am terminat studiile si sunt in cautarea unui loc de munca aici, inca ma mai fascineaza. Sunt agatat de o singura speranta de a ramane aici sau de a incepe de la 0 in alta parte. Sa speram ca va iesi cum vreau eu, pentru ca sunt mult prea indragostit de oras. Si se pare ca desi toate drumurile si gandurile ma forteaza sa-l parasesc, se intampla ceva in ultimul ceas si raman. Ieri, azi, maine si cine stie cat timp de acum incolo...
Sunt uimit !
duminică, 13 iulie 2008
Murdar, obosit si fericit
Probabil ca la aceasta ora, cei cu care am savarsit isprava dorm bustean ca deh... au respirat aer de Busteni.
Evenimentul a avut loc la Gura Diham cu ocazia unei petreceri a zilei de nastere a unei super prietene, Natalia.
Am pornit ieri dis-de-dimineata la drum, cu trenul, tagadam-tagadam, dupa ce era sa nu mai plec din Bucuresti pentru ca nu mai erau locuri in tren. S-a suplimentat in cele din urma si dupa ce mi-am luat bilet am zbughit-o catre tren caci eram in intarziere. Pana la Ploiesti nimic interesant, sunt obisnuit cu drumul si nu mi-am luat nici player-ul, nici cartea dupa mine. La Ploiesti s-a reunit gasca. Ha ! Boom ! Urcara copiii in tren, ne facuram rost de locuri ca estem inteligenti si ne puseram pe barfit. Dupa care am trecut la flirtat cu neste 2 persoane (ne interesa doar una, dar daca cealalta era atasata, nu am avut ce sa facem). Meanwhile, in dreptul compartimentului, un cetatean distins si decorat cu Sfantul PET de Bere, purta o discutie cu noi, mai mult singur decat cu noi, despre muzica lui Balzac, scrierile lui van Gogh s.a.m.d. Nu i-am retinut nici numele, nici fata, ca incarcam hardul degeaba si ii sta mai bine gol decat plin cu prostii.
Am ajuns in Busteni, cumparaturi, apoi repejor la Diham, ne-am impartit activitatile si pe la miezul zilei deja sfaraia carnea pe gratar, se golisera cateva sticle cu lichide :), se asculta muzica in draci si ne simteam bine. Spre seara, o mica escapada cu sor-mea in Busteni sa papam ciorbica si sa admiram 'obiectivele turistice' venite si ele sa se recreeze la munte.
Intorsi la corturi, ne-am alaturat celor care priveau focul de tabara, imbracati gros si fiecare in lumea sa. Am inceput sa cantam franturi de melodii, apoi ne-am intrat in roluri si dupa o a nu stiu cata repriza de 'Multi ani traiasca', am dat-o pe colinde ?!?!?! Don't ask, we don't know why we have done that. Important era ca ne simteam bine, ca radeam mult si ca tipam din toti rarunchii sa se auda peste munti si vai, vai, vai (asta era ecoul). Cand am trecut la lucruri serioase si anume 'Nu am chef azi', Tudor Chirila al nostru a avut chiar si backing vocals: eu si sor-mea, desigur ! Pap-si-aripioare, pap-si-aripioare (bineinteles cu miscarea tipica din degete), pap-si-aripioare, pap-si-de-la-mec, pap-si-de-la-mec :)) [n.r.: mec - McDonald's].
- Fratilooooooooooor, nu mai avem lemne ! - Nicio problema, furam :). Zis si facut. - Gata, avem lemne. Good. Dar mai avem o problema. Ne e somn, insa nu vrem sa dormim ca vine ursuuuuu'. Dar a adormit toata lumea, cel putin s-a retras in corturi si ce sa aflu in zorii zilei de azi ? Ne vizitase ursul ! Cica si-a bagat nitel botul si-n cortul in care eram eu. Nu am simtit nimic, cred k atipisem. A doua zi a inceput cu foc, muzica si mahmuri. Destul de cald, dar placut. Ne-am inviorat cu apa rece, s-a facut iar gratar, am papat si apoi am fost la cabana din vecinatate sa bem si noi ceva rece. Chelnerii erau mult prea ocupati cu altceva, abia ne-au adus meniuri si cand sa comandam, constatam ca nu se inghesuie nimeni sa ne serveasca. Plecam de acolo, ajungem la corturi, strangem jucariile si plecam spre gara. In Busteni facem popas turistic sa ne hidratam si sa ne nutrim, dupa ce am inghitit mult praf pe drum.
Cireasa de pe tort: un tren cu intarziere mare, bilete fara loc rezervat si mult prea plin !!! Neincapator mai exact. Ne-am facut loc care pe unde am putut si am purces spre Ploiesti-Bucuresti.
Bilantul orei 21 in Gara de Nord era: murdar, obosit si fericit. DA ! M-am foarte distrat, m-am relaxat, am respirat aer de munte si am vazut un cer instelat cum de mult timp nu am mai vazut.
Multumim lui Dumnezeu pentru vreme si pentru ca nu ne-a facut ursul nimic.
Multumiri pentru idee Nataliei, singura mea prietena in viata care stie ce inseamna viata, o pretuieste si o traieste cum poate mai bine de cate ori are ocazia.
Noapte buna !
Evenimentul a avut loc la Gura Diham cu ocazia unei petreceri a zilei de nastere a unei super prietene, Natalia.
Am pornit ieri dis-de-dimineata la drum, cu trenul, tagadam-tagadam, dupa ce era sa nu mai plec din Bucuresti pentru ca nu mai erau locuri in tren. S-a suplimentat in cele din urma si dupa ce mi-am luat bilet am zbughit-o catre tren caci eram in intarziere. Pana la Ploiesti nimic interesant, sunt obisnuit cu drumul si nu mi-am luat nici player-ul, nici cartea dupa mine. La Ploiesti s-a reunit gasca. Ha ! Boom ! Urcara copiii in tren, ne facuram rost de locuri ca estem inteligenti si ne puseram pe barfit. Dupa care am trecut la flirtat cu neste 2 persoane (ne interesa doar una, dar daca cealalta era atasata, nu am avut ce sa facem). Meanwhile, in dreptul compartimentului, un cetatean distins si decorat cu Sfantul PET de Bere, purta o discutie cu noi, mai mult singur decat cu noi, despre muzica lui Balzac, scrierile lui van Gogh s.a.m.d. Nu i-am retinut nici numele, nici fata, ca incarcam hardul degeaba si ii sta mai bine gol decat plin cu prostii.
Am ajuns in Busteni, cumparaturi, apoi repejor la Diham, ne-am impartit activitatile si pe la miezul zilei deja sfaraia carnea pe gratar, se golisera cateva sticle cu lichide :), se asculta muzica in draci si ne simteam bine. Spre seara, o mica escapada cu sor-mea in Busteni sa papam ciorbica si sa admiram 'obiectivele turistice' venite si ele sa se recreeze la munte.
Intorsi la corturi, ne-am alaturat celor care priveau focul de tabara, imbracati gros si fiecare in lumea sa. Am inceput sa cantam franturi de melodii, apoi ne-am intrat in roluri si dupa o a nu stiu cata repriza de 'Multi ani traiasca', am dat-o pe colinde ?!?!?! Don't ask, we don't know why we have done that. Important era ca ne simteam bine, ca radeam mult si ca tipam din toti rarunchii sa se auda peste munti si vai, vai, vai (asta era ecoul). Cand am trecut la lucruri serioase si anume 'Nu am chef azi', Tudor Chirila al nostru a avut chiar si backing vocals: eu si sor-mea, desigur ! Pap-si-aripioare, pap-si-aripioare (bineinteles cu miscarea tipica din degete), pap-si-aripioare, pap-si-de-la-mec, pap-si-de-la-mec :)) [n.r.: mec - McDonald's].
- Fratilooooooooooor, nu mai avem lemne ! - Nicio problema, furam :). Zis si facut. - Gata, avem lemne. Good. Dar mai avem o problema. Ne e somn, insa nu vrem sa dormim ca vine ursuuuuu'. Dar a adormit toata lumea, cel putin s-a retras in corturi si ce sa aflu in zorii zilei de azi ? Ne vizitase ursul ! Cica si-a bagat nitel botul si-n cortul in care eram eu. Nu am simtit nimic, cred k atipisem. A doua zi a inceput cu foc, muzica si mahmuri. Destul de cald, dar placut. Ne-am inviorat cu apa rece, s-a facut iar gratar, am papat si apoi am fost la cabana din vecinatate sa bem si noi ceva rece. Chelnerii erau mult prea ocupati cu altceva, abia ne-au adus meniuri si cand sa comandam, constatam ca nu se inghesuie nimeni sa ne serveasca. Plecam de acolo, ajungem la corturi, strangem jucariile si plecam spre gara. In Busteni facem popas turistic sa ne hidratam si sa ne nutrim, dupa ce am inghitit mult praf pe drum.
Cireasa de pe tort: un tren cu intarziere mare, bilete fara loc rezervat si mult prea plin !!! Neincapator mai exact. Ne-am facut loc care pe unde am putut si am purces spre Ploiesti-Bucuresti.
Bilantul orei 21 in Gara de Nord era: murdar, obosit si fericit. DA ! M-am foarte distrat, m-am relaxat, am respirat aer de munte si am vazut un cer instelat cum de mult timp nu am mai vazut.
Multumim lui Dumnezeu pentru vreme si pentru ca nu ne-a facut ursul nimic.
Multumiri pentru idee Nataliei, singura mea prietena in viata care stie ce inseamna viata, o pretuieste si o traieste cum poate mai bine de cate ori are ocazia.
Noapte buna !
Pentru GU
Astazi s-au implinit 6 luni de cand nu mai esti printre noi. Desi stiu ca stii asta pentru ca acum nu mai pot avea niciun secret fata de tine, voiam sa fie scris negru pe alb cele cateva lucruri. Mi-e dor de tine rau de tot, imi lipsesti mult, iti multumesc pentru toate visele in care apari, esti in gandul meu mereu, esti cea mai dulce amintire a mea... Uave u big, dracule !
vineri, 11 iulie 2008
Moi, je m'appelle Lolita !
Nu ca asa m-as numi in acte, dar melodia asta o ascult acum si-mi amintesc videoclipul si viata pe care o duce protagonista in scenariul clipului.
Am un lucru foarte important de scris. Nu stie nimeni, dar am promis la crearea acestui blog ca voi posta in el o data pe luna (pe 1 ale fiecarei luni). Lucru care nu s-a intamplat. Asa ca ii cer blogului meu roz sa ma ierte pentru ca l-am neglijat.
Acestea fiind zise sa trecem la ce aveam de scris. Booooooooon. Sa vedem. Aaaa da ! Intrebat fiind deunazi pe un canal de chat ce fac, ii zic omului ca fac bine, el rade, eu imi intaresc raspunsul prin adaugarea cuvantului 'oficial'. El rade iar: 'Interesant', 'Majoritatea se plang'. Si-i replic: 'foame nu mi-e, nu ma ploua, ascult muzica, am net... suficient incat sa ma simt bine'.
Filosofand pe aceasta tema magnifica am ajuns la urmatoarea concluzie: viata este simpla cand vrei sa o vezi simpla. Probleme are toata lumea; mai grave, mai putin grave, dar de avut avem toti asa caaaaaaaaaaaaaaaa tine de noi cum ne ducem crucea in fiecare zi si cum ne facem zilele mai frumoase.
In acest moment, am 2 mari probleme care ma seaca de energie si-mi fura somnul noapte de noapte. Dar asta nu m-a impiedicat sa-i zic omului ca ma simt bine. Nu am mintit. Nu, nu. Ma simteam bine in acel moment si am vrut sa stie toti asta. In plus nu-l cunosteam si nu vedeam rostul sa incep sa-mi plang de mila in fata lui.
Oricat de cruda ar fi viata cu noi si oricat de multe ne-ar fura, trebuie sa avem capacitatea de a trai prin lucruri simple. Ele fac deliciul existentei noastre cotidiene si prin ele evadam si mai furam cate o clipa frumoasa de la 'matroana', fara ca ea sa-si dea seama. Si daca-si da seama, treaba ei, faptul este deja consumat.
Este ceva ce eu am invatat de la mama si stiu sa pretuiesc multe clipe pe care altii nu dau 2 bani, dar care ma inunda de bucurie sau de satisfactie (vis-a-vis de cartea pe care o citesc acum: SATISFACTIA - arta de a gasi adevarata implinire, unde invatam despre dopamina, corp striat, insight, adica baza fizica a placerii, satisfactiei, recompensei in creierul uman, demonstrata prin multe teste si RMN-uri pe care inca nu le-am inteles dar nici nu am terminat de citit cartea).
Asa ca, lume, lume, e frumoasa viata prin lucruri simple. Eu o inteleg, o pun la incercare zi de zi si nu raman cu buza umflata mai niciodata.
Am un lucru foarte important de scris. Nu stie nimeni, dar am promis la crearea acestui blog ca voi posta in el o data pe luna (pe 1 ale fiecarei luni). Lucru care nu s-a intamplat. Asa ca ii cer blogului meu roz sa ma ierte pentru ca l-am neglijat.
Acestea fiind zise sa trecem la ce aveam de scris. Booooooooon. Sa vedem. Aaaa da ! Intrebat fiind deunazi pe un canal de chat ce fac, ii zic omului ca fac bine, el rade, eu imi intaresc raspunsul prin adaugarea cuvantului 'oficial'. El rade iar: 'Interesant', 'Majoritatea se plang'. Si-i replic: 'foame nu mi-e, nu ma ploua, ascult muzica, am net... suficient incat sa ma simt bine'.
Filosofand pe aceasta tema magnifica am ajuns la urmatoarea concluzie: viata este simpla cand vrei sa o vezi simpla. Probleme are toata lumea; mai grave, mai putin grave, dar de avut avem toti asa caaaaaaaaaaaaaaaa tine de noi cum ne ducem crucea in fiecare zi si cum ne facem zilele mai frumoase.
In acest moment, am 2 mari probleme care ma seaca de energie si-mi fura somnul noapte de noapte. Dar asta nu m-a impiedicat sa-i zic omului ca ma simt bine. Nu am mintit. Nu, nu. Ma simteam bine in acel moment si am vrut sa stie toti asta. In plus nu-l cunosteam si nu vedeam rostul sa incep sa-mi plang de mila in fata lui.
Oricat de cruda ar fi viata cu noi si oricat de multe ne-ar fura, trebuie sa avem capacitatea de a trai prin lucruri simple. Ele fac deliciul existentei noastre cotidiene si prin ele evadam si mai furam cate o clipa frumoasa de la 'matroana', fara ca ea sa-si dea seama. Si daca-si da seama, treaba ei, faptul este deja consumat.
Este ceva ce eu am invatat de la mama si stiu sa pretuiesc multe clipe pe care altii nu dau 2 bani, dar care ma inunda de bucurie sau de satisfactie (vis-a-vis de cartea pe care o citesc acum: SATISFACTIA - arta de a gasi adevarata implinire, unde invatam despre dopamina, corp striat, insight, adica baza fizica a placerii, satisfactiei, recompensei in creierul uman, demonstrata prin multe teste si RMN-uri pe care inca nu le-am inteles dar nici nu am terminat de citit cartea).
Asa ca, lume, lume, e frumoasa viata prin lucruri simple. Eu o inteleg, o pun la incercare zi de zi si nu raman cu buza umflata mai niciodata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
