Ca orice reclama pe care o vedem pe strada sau oriunde in jurul nostru, unde titlul face toti banii si vinde toate produsele, m-am gandit si eu la un titlu oarecum pompos, care sa atraga oaresce atentie asupra sa. Bineinteles ca omul vrea si detalii, nu se limiteaza doar la titlu, omul cere continut, insa daca nu il atrage titlul, degeaba continutul e uns cu miere.
Buuuuuuuuuuun... Nascut intr-o frumoasa luna de noiembrie (cel putin asa cred ca era frumoasa) mi-am petrecut primele zile pe patul de spital. Insa nu ca orice bebe, ci bolnavior... De mic am fost problematic. Problema s-a remediat intre timp, eu nu m-am mai imbolnavit asa de rau incat sa mai vizitez vreodata spitalul. Ma crescura bunicii, in minunatul oras Braila, caci ai mei munceau amandoi si nu aveau cum sa ma creasca... Insa ma vizitau foarte des. Si-mi aduceau multe jucarii si dulciuri pe care le devora sora mea. Despre ea nu vreau sa vorbesc. Trecura anii si veni vremea scolii. Ma luara ai mei in orasul natal si ma inscrisera, logic, la scoala. Am petrecut 8 ani intr-un sediu, apoi alti 4 ani de liceu, 15 pasi mai incolo. Cand a venit vremea de facultate, am vrut sa schimb peisajul si mi-am ales Bucuresti... Nu conta ce facultate, Bucuresti sa fie... (imi amintesc ca eram cu diploma de bacalaureat si foaia matricola in mana, abia scoase din "cuptorul" secretariatului de la liceu si nu stiam ce facultate vreau sa urmez). Drept urmare mi-am ales una... asa sa sune bine la urechi.
Ce sa mai zic despre mine... Am o slujba, dar nu the dream job, sunt ultimul an la o facultate care imi place.... in linii mari... imi place asa de mult incat o vizitez cat pot de rar si doar de nevoie. Nu am masina, dar daca as avea tot cu metroul as merge, ascultand muzica in casti si cantand pe strada si ajustandu-mi pasii in functie de ritmul melodiei.
Stau cu chirie intr-un apartament de care ma leaga multe lucruri frumoase, este locul unde pot face ce vreau, unde ma bucur de intimitate si unde, bineinteles, stau pe messenger fara sa-mi sufle vreun curios in ceafa.
Merg mult pe jos, imi place sa ma plimb pe bulevarde aglomerate, cu muzica in urechi... fara sa aud vreun sunet, doar sa vad imagini, de parca m-as uita la un film fara sonor. God bless iPod :P.
Nu sunt tipul care sa dea petreceri de 5 ori pe saptamana si nici nu prea merg in club, dar daca sunt invitat, accept si profit de moment si dansez pana simt ca nu mai pot. Nu fumez si nu beau, dar imi place senzatia de ameteala cand esti putin luat. Am incercat-o si a fost fabulous.
Si gata cu caracterizarea... Si sunt constient ca ce-am scris aici nu este deloc iesit din comun, dar este viata mea si eu o consider fabuloasa, la cei 21 de ani ai mei, simtindu-ma foarte bine in pielea mea.
Despre fitze s.a.m.d. in "numerele viitoare ale revistei noastre". :)
Buuuuuuuuuuun... Nascut intr-o frumoasa luna de noiembrie (cel putin asa cred ca era frumoasa) mi-am petrecut primele zile pe patul de spital. Insa nu ca orice bebe, ci bolnavior... De mic am fost problematic. Problema s-a remediat intre timp, eu nu m-am mai imbolnavit asa de rau incat sa mai vizitez vreodata spitalul. Ma crescura bunicii, in minunatul oras Braila, caci ai mei munceau amandoi si nu aveau cum sa ma creasca... Insa ma vizitau foarte des. Si-mi aduceau multe jucarii si dulciuri pe care le devora sora mea. Despre ea nu vreau sa vorbesc. Trecura anii si veni vremea scolii. Ma luara ai mei in orasul natal si ma inscrisera, logic, la scoala. Am petrecut 8 ani intr-un sediu, apoi alti 4 ani de liceu, 15 pasi mai incolo. Cand a venit vremea de facultate, am vrut sa schimb peisajul si mi-am ales Bucuresti... Nu conta ce facultate, Bucuresti sa fie... (imi amintesc ca eram cu diploma de bacalaureat si foaia matricola in mana, abia scoase din "cuptorul" secretariatului de la liceu si nu stiam ce facultate vreau sa urmez). Drept urmare mi-am ales una... asa sa sune bine la urechi.
Ce sa mai zic despre mine... Am o slujba, dar nu the dream job, sunt ultimul an la o facultate care imi place.... in linii mari... imi place asa de mult incat o vizitez cat pot de rar si doar de nevoie. Nu am masina, dar daca as avea tot cu metroul as merge, ascultand muzica in casti si cantand pe strada si ajustandu-mi pasii in functie de ritmul melodiei.
Stau cu chirie intr-un apartament de care ma leaga multe lucruri frumoase, este locul unde pot face ce vreau, unde ma bucur de intimitate si unde, bineinteles, stau pe messenger fara sa-mi sufle vreun curios in ceafa.
Merg mult pe jos, imi place sa ma plimb pe bulevarde aglomerate, cu muzica in urechi... fara sa aud vreun sunet, doar sa vad imagini, de parca m-as uita la un film fara sonor. God bless iPod :P.
Nu sunt tipul care sa dea petreceri de 5 ori pe saptamana si nici nu prea merg in club, dar daca sunt invitat, accept si profit de moment si dansez pana simt ca nu mai pot. Nu fumez si nu beau, dar imi place senzatia de ameteala cand esti putin luat. Am incercat-o si a fost fabulous.
Si gata cu caracterizarea... Si sunt constient ca ce-am scris aici nu este deloc iesit din comun, dar este viata mea si eu o consider fabuloasa, la cei 21 de ani ai mei, simtindu-ma foarte bine in pielea mea.
Despre fitze s.a.m.d. in "numerele viitoare ale revistei noastre". :)
Un comentariu:
I think i know u. :) I really do
Trimiteți un comentariu