Britney Spears, trei premii la MTV Video Music Awards

"Cantareata americana Britney Spears a fost senzatia serii la MTV Video Music Awards, duminica seara, la Los Angeles, unde a obtinut trei premii, informeaza AFP. "

Go Britney !!! Am admirat-o mereu pentru abdomenul senzational pe care-l afisa, melodiile care mereu ma binedispun si showurile in fata carora raman cu gura cascata si nu pentru viata personala care nu avea cum sa fie roz ca deh... asa e la vedete.
Ceea ce ma bucura in momentul de fata este ca desi a avut probleme grave, unele dintre cele mai grave pentru o femeie, a reusit sa depaseasca momentul si cu cateva zile in urma a facut senzatie, iar numele ei a fost pe buzele tuturor, insa nu intr-o maniera urata si batjocoritoare.
Asta inseamna ca se poate dom'le. Se poate sa-ti revii dupa multe lovituri. Trebuie numai sa vrei si sa lupti al dracului de mult.

Revenind la B., speram ca pe viitor, dar nu foarte pe viitor, va anunta un turneu mondial care sa le intreaca pe celelalte pe care le-a avut. Pana una alta, s-o lasam sa se bucure de cele 3 premii primite dintr-un foc.
Pentru mai multe detalii, vizitati Compact - editia online de astazi.

Just say 'yes'

Plimbandu-ma ieri pe la amiaza dinspre 1 Mai spre Vergului, am schimbat mai multe mijloace de transport in comun de suprafata. Am facut escala la Gara de Nord de unde am luat 79, constatand ca ruta trolebuzului e presarata cu biserici si toate... I mean, toate gazduiau cate o nunta. Pesemne ca sunt multi nebuni pe lumea asta. Nu am vazut niciodata mai multe nunti ca ieri. Erau in plina ceremonie la biserica, pe strada in drum spre local, limuzine (am vazut vreo 3). Totusi, de ce decid oamenii sa se casatoreasca ? Pentru ce ? Pentru ce aleg sa isi distruga viata si marcheaza momentul prin costuri ridicate, invitati, petrecere si urari false care suna bine doar pe hartie. Daca fac asta de dragul petrecerii, e irelevant. Pot da o mare petrecere care sa tina 3 zile si 9 nopti si fara sa semneze acte sau sa rosteasca juraminte in fata lui Dumnezeu. Hai sa zicem ca e vorba de efectul Placebo dat fiind faptul ca oamenii cred ca viata lor se va imbunatati. Totally bullshit.
Who needs a wife when u have a life ? Dar poate nu crezi ca o ai, insa e nevoie de casatorie ca el/ea sa iti arate ca ai o viata ? Sau simti nevoia sa tii pe cineva legat de tine cu o viata mult inferioara in comparatie cu a ta ? Ori poate iti place sa fii masochist si sa te simti jenat(a) cand jumatatea iti eclipseaza toata viata tau cu o particica dintr-a ei.
Pana una alta, oamenii se casatoresc in draci, iar salile unde se tin felicitarile, masa si dansul sunt inchiriate cu luni bune in avans.

What are friends made for ?

For nothing. Cei carora intr-adevar le pasa de tine se numesc altfel... Cumva... Poate mama. Bine ! Si ea se regaseste in cea din urma categorie fara nume.

Am dat peste un citat deunazi: Unii imi spun intr-un fel, altii imi spun in alt fel, [...]. N-am pretentia sa ma placi, dar nu vreau nici sa ma enervezi. [...] Nu ma chinui sa par ceea ce nu sunt, nu vrea sa vorbesc frumos si literar doar de dragul de a fi un baiat cuminte si aparent citit, sau doxat, sunt momente cand injur, sau cand vorbesc porcos, la urma urmei cine n-o face ???

Textul apartine unei persoane foarte dragi, pe care o admir mult pentru ca are mereu zambetul pe buze. Textul ma face sa ma gandesc la schimbarea de sine pentru ceilalti. E o mare pierdere de timp si resurse, este ?

Viata e urata sau oamenii sunt idioti ?

Ori poate am innebunit eu, dar am trecut cu bine toate testele. Daca m-au mintit doctorii, nu mai este vina mea. "Astrele sunt de vina", auzi si tu explicatia faptului ca ti se vorbeste urat. Ma omule, daca te stii trezit cu fata la cearceaf, incearca sa eviti sa discuti cu cineva cand nu este impetuos necesar, decat sa ii raspunzi urat. Un om normal asa ar face. Dar cum ??? Nu se poate asa ceva. Solutie: "nu te mai ataca tu, ca eu nu am chef sa renunt la tonul meu scarbos". Ala care reuseste sa imi zica si mie. I-as fi profund recunoscator !

Sex and the City - reloaded (a nu stiu cata oara)

Sex and the City... un serial despre care toata lumea stie cate ceva, adica un cuvant: SEX. 4 femei care discuta liber si isi impartasesc una alteia experientele sexuale si nu numai. Serialul exploateaza o serie de alte valori care merg in paralel cu lait motivul serialulul, cum ar fi: prietenie, stima de sine, siguranta, cariera, independenta, spontaneitate si inca o data sex.

Am fost fascinat dintotdeauna de serial, l-am vazut de nu stiu cate ori si niciodata nu m-am plictisit. Savurez replicile picante ale fetelor, fiind fascinat de viata uneia: Samantha. Nu despre ea vreau sa vorbim acum. Vineri, intr-o plictiseala cumplita, am scos DVD-urile de la naftalina si am inceput revizualizarea serialului. Am inceput cu o doza mica, adica 1 sezon in cateva ore. Ceea ce s-a intamplat acum, diferit fata de datile trecute, este ca am realizat ca am un blog. Nu e o rubrica la un ziar, dar hey... oricand poate ajunge. Asa ca m-am apucat de scris. Ce-i drept nu la un MacBook de la Apple, ci la un HP care nici macar nu este al meu, insa senzatia e grozava. Ma gandesc serios sa ii fac concurenta distinsei Carrie Bradshaw si sa ma apuc sa scriu despre sex :D.

Sa si incepem !

New York si Bucuresti, 2 orase pe care le cunoaste orice roman (ma indoiesc ca exista mai multi new yorkezi care au auzit de Bucuresti, decat romani care au auzit si viseaza la NY). Printre miile de diferente intre aceste 2 orase, nu se regasesc: dificultatea gasirii unui partener, dezamagirea cuceritorului cand cel cucerit nu se ridica la asteptarile emise, disperarea unora de a ajunge in fata altarului, femei de cariera fara viata personala, persoane publice care afiseaza o viata perfecta pe toate planurile, dosare intregi de divort inaintate organelor competente etc. Desi cele 2 orase sunt la o distanta mare unul de celalalt, distanta exprimata in kilometri, mentalitate, tehnologie, economie s.a.m.d., din punct de vedere al sentimentelor, sunt infratite. Daca ratiunea a cunoscut o evolutie de-a lungul timpului, nu acelasi lucru se poate spune despre sentimente care nu pot fi updatate. I could not help but wonder :->, de ce cariera te ridica si iubirea te trage inapoi ? De ce cele 2 concepte, aparent facatoare de minuni pentru om, nu pot merge in paralel ? De ce dupa un esec in dragoste, ne refugiem in munca, dar reciproca nu se aplica niciodata ? Ce se intampla de fapt in tine cand te indragostesti si de ce esti asa de devastat cand te desparti ? Multe, prea multe intrebari fara raspuns. Zic asta pentru ca nu exista 2 persoane care sa raspunda la fel...

The Preview of a Interview

M-am ciocnit de o ocazie care m-a solicitat la un interviu cu firma care recruteaza, urmand ca apoi sa fiu supus unui interviu cu un specialist HR al firmei gazde. Deci, asadar si prin urmare, programandu-se cel din urma interviu, am fost chemati la o pregatire pentru marele interviu. Azi. Ceva nou pentru mine, pentru ca nu am mai auzit de asa ceva sau sa mai fi participat. Ce a presupus ? Pai niste candidati selectati si trecuti de primul interviu ca si mine, care au fost cuminti si si-au depus si dosarele pana la expirarea termenului limita, stand pe scaune ca la clasa I ne uitam la un slide-show cu puncte de atins si discutat despre interviuri & stuff. Ni s-a vorbit in franceza si ni s-a si tradus timp de vreo 3 ore. Nu pot sa zic ca mi-am pierdut timpul, desi am cascat mult si mi-era o prea mare foame ca sa stau complet concentrat.
Insa am invatat cate ceva despre limbajul corpului, pe care psiholigii deghizati in specialisti HR pun un mare pret, despre tinuta si despre erori care se comit frecvent din dorinta de a da bine in fata lor. Pare foarte simplu sa vorbesti, adica toata lumea vorbeste, dar nu-si da seama cand le comite, iar ei observa asta, de fapt cred ca numai asta cauta.
Well, interviul va fi maine, este individual si o sa am emotii mai incolo. Sa fiu optimist, sigur pe mine, sa-i privesc mereu in ochi, sa le raspund sincer, scurt si la obiect si sa le zambesc mereu. Zambesc frumos :).

Sa-mi urez totusi succes !

Just because you are unique does not mean you are useful. Tough, huh ? :D

Oare cum e sa ai 2 locuri de munca, dar sa nu ai unde sa stai ?

Asta urma sa fie singura idee scrisa in postarea de astazi. Am vrut s-o scriu mai de mult, dar am avut altele pe cap. Si m-am razgandit. Vreau sa mai adaug ceva. E crunt sa nu ai unde sa stai, sa stai tensionat si toate usile sa ti se inchida in nas. Insa am avut parte de inca o demonstratie (pentru ca parte de constientizare, realizare, etc am avut parte mai de mult) a faptului ca nu trebuie si NU e bine sa depinzi de cineva. Ajutor daca e sa vina, nu va veni niciodata de la cei care se bat cu pumnii in piept precum Ceetah, ma scuzati, Tarzan, sa lasi totul in seama lor, ci surprinzator, dupa cum multi stiu, de la straini sau de la cine te astepti mai putin.

Increderea in tine si optimismul sunt iarasi niste aliati imbatabili si de nadejde. Atitudinea pozitiva este mereu un lucru minunat, totusi nu trebuie sa te neglijezi nicio clipa, mai ales in momente urate si tulburi.

Si acum merem sa papam. Trebuie sa ne hranim tristetea !

Bucurestiul de acum si cel de altadata

Acum vreo 3 ani, prin toamna lui 2005, paseam timid in Bucuresti, un oras pe care nu-l cunosteam, dar pe care voiam sa-l descopar in cel mai scurt timp. Eram foarte trist pentru ca nu aveam unde sa stau, dar am avut noroc si mi-am gasit repede.
Au urmat 3 ani de studii, plimbari, descoperiri, aventuri pe strazile orasului, de unul singur de cele mai multe ori, timp in care am ajuns sa-l cunosc cat de cat. Desi e ticsit, mult prea zgomotos si sub standardele tuturor, mie-mi place mult de tot.
Nu-mi mai gasesc locul acasa, in orice alt oras al tarii parca nu e, de fapt nu e, nebunia de aici, goana dupa locuri in metrou, masinile multe si plaja larga de posibilitati.
Desi multa lume il critica, populatia-i creste toamna de toamna si toti vor sa se afirme 'in capitala'.
Acum, dupa ce am terminat studiile si sunt in cautarea unui loc de munca aici, inca ma mai fascineaza. Sunt agatat de o singura speranta de a ramane aici sau de a incepe de la 0 in alta parte. Sa speram ca va iesi cum vreau eu, pentru ca sunt mult prea indragostit de oras. Si se pare ca desi toate drumurile si gandurile ma forteaza sa-l parasesc, se intampla ceva in ultimul ceas si raman. Ieri, azi, maine si cine stie cat timp de acum incolo...
Sunt uimit !

Murdar, obosit si fericit

Probabil ca la aceasta ora, cei cu care am savarsit isprava dorm bustean ca deh... au respirat aer de Busteni.
Evenimentul a avut loc la Gura Diham cu ocazia unei petreceri a zilei de nastere a unei super prietene, Natalia.
Am pornit ieri dis-de-dimineata la drum, cu trenul, tagadam-tagadam, dupa ce era sa nu mai plec din Bucuresti pentru ca nu mai erau locuri in tren. S-a suplimentat in cele din urma si dupa ce mi-am luat bilet am zbughit-o catre tren caci eram in intarziere. Pana la Ploiesti nimic interesant, sunt obisnuit cu drumul si nu mi-am luat nici player-ul, nici cartea dupa mine. La Ploiesti s-a reunit gasca. Ha ! Boom ! Urcara copiii in tren, ne facuram rost de locuri ca estem inteligenti si ne puseram pe barfit. Dupa care am trecut la flirtat cu neste 2 persoane (ne interesa doar una, dar daca cealalta era atasata, nu am avut ce sa facem). Meanwhile, in dreptul compartimentului, un cetatean distins si decorat cu Sfantul PET de Bere, purta o discutie cu noi, mai mult singur decat cu noi, despre muzica lui Balzac, scrierile lui van Gogh s.a.m.d. Nu i-am retinut nici numele, nici fata, ca incarcam hardul degeaba si ii sta mai bine gol decat plin cu prostii.
Am ajuns in Busteni, cumparaturi, apoi repejor la Diham, ne-am impartit activitatile si pe la miezul zilei deja sfaraia carnea pe gratar, se golisera cateva sticle cu lichide :), se asculta muzica in draci si ne simteam bine. Spre seara, o mica escapada cu sor-mea in Busteni sa papam ciorbica si sa admiram 'obiectivele turistice' venite si ele sa se recreeze la munte.
Intorsi la corturi, ne-am alaturat celor care priveau focul de tabara, imbracati gros si fiecare in lumea sa. Am inceput sa cantam franturi de melodii, apoi ne-am intrat in roluri si dupa o a nu stiu cata repriza de 'Multi ani traiasca', am dat-o pe colinde ?!?!?! Don't ask, we don't know why we have done that. Important era ca ne simteam bine, ca radeam mult si ca tipam din toti rarunchii sa se auda peste munti si vai, vai, vai (asta era ecoul). Cand am trecut la lucruri serioase si anume 'Nu am chef azi', Tudor Chirila al nostru a avut chiar si backing vocals: eu si sor-mea, desigur ! Pap-si-aripioare, pap-si-aripioare (bineinteles cu miscarea tipica din degete), pap-si-aripioare, pap-si-de-la-mec, pap-si-de-la-mec :)) [n.r.: mec - McDonald's].
- Fratilooooooooooor, nu mai avem lemne ! - Nicio problema, furam :). Zis si facut. - Gata, avem lemne. Good. Dar mai avem o problema. Ne e somn, insa nu vrem sa dormim ca vine ursuuuuu'. Dar a adormit toata lumea, cel putin s-a retras in corturi si ce sa aflu in zorii zilei de azi ? Ne vizitase ursul ! Cica si-a bagat nitel botul si-n cortul in care eram eu. Nu am simtit nimic, cred k atipisem. A doua zi a inceput cu foc, muzica si mahmuri. Destul de cald, dar placut. Ne-am inviorat cu apa rece, s-a facut iar gratar, am papat si apoi am fost la cabana din vecinatate sa bem si noi ceva rece. Chelnerii erau mult prea ocupati cu altceva, abia ne-au adus meniuri si cand sa comandam, constatam ca nu se inghesuie nimeni sa ne serveasca. Plecam de acolo, ajungem la corturi, strangem jucariile si plecam spre gara. In Busteni facem popas turistic sa ne hidratam si sa ne nutrim, dupa ce am inghitit mult praf pe drum.
Cireasa de pe tort: un tren cu intarziere mare, bilete fara loc rezervat si mult prea plin !!! Neincapator mai exact. Ne-am facut loc care pe unde am putut si am purces spre Ploiesti-Bucuresti.
Bilantul orei 21 in Gara de Nord era: murdar, obosit si fericit. DA ! M-am foarte distrat, m-am relaxat, am respirat aer de munte si am vazut un cer instelat cum de mult timp nu am mai vazut.
Multumim lui Dumnezeu pentru vreme si pentru ca nu ne-a facut ursul nimic.
Multumiri pentru idee Nataliei, singura mea prietena in viata care stie ce inseamna viata, o pretuieste si o traieste cum poate mai bine de cate ori are ocazia.
Noapte buna !

Pentru GU

Astazi s-au implinit 6 luni de cand nu mai esti printre noi. Desi stiu ca stii asta pentru ca acum nu mai pot avea niciun secret fata de tine, voiam sa fie scris negru pe alb cele cateva lucruri. Mi-e dor de tine rau de tot, imi lipsesti mult, iti multumesc pentru toate visele in care apari, esti in gandul meu mereu, esti cea mai dulce amintire a mea... Uave u big, dracule !

Moi, je m'appelle Lolita !

Nu ca asa m-as numi in acte, dar melodia asta o ascult acum si-mi amintesc videoclipul si viata pe care o duce protagonista in scenariul clipului.
Am un lucru foarte important de scris. Nu stie nimeni, dar am promis la crearea acestui blog ca voi posta in el o data pe luna (pe 1 ale fiecarei luni). Lucru care nu s-a intamplat. Asa ca ii cer blogului meu roz sa ma ierte pentru ca l-am neglijat.
Acestea fiind zise sa trecem la ce aveam de scris. Booooooooon. Sa vedem. Aaaa da ! Intrebat fiind deunazi pe un canal de chat ce fac, ii zic omului ca fac bine, el rade, eu imi intaresc raspunsul prin adaugarea cuvantului 'oficial'. El rade iar: 'Interesant', 'Majoritatea se plang'. Si-i replic: 'foame nu mi-e, nu ma ploua, ascult muzica, am net... suficient incat sa ma simt bine'.
Filosofand pe aceasta tema magnifica am ajuns la urmatoarea concluzie: viata este simpla cand vrei sa o vezi simpla. Probleme are toata lumea; mai grave, mai putin grave, dar de avut avem toti asa caaaaaaaaaaaaaaaa tine de noi cum ne ducem crucea in fiecare zi si cum ne facem zilele mai frumoase.
In acest moment, am 2 mari probleme care ma seaca de energie si-mi fura somnul noapte de noapte. Dar asta nu m-a impiedicat sa-i zic omului ca ma simt bine. Nu am mintit. Nu, nu. Ma simteam bine in acel moment si am vrut sa stie toti asta. In plus nu-l cunosteam si nu vedeam rostul sa incep sa-mi plang de mila in fata lui.
Oricat de cruda ar fi viata cu noi si oricat de multe ne-ar fura, trebuie sa avem capacitatea de a trai prin lucruri simple. Ele fac deliciul existentei noastre cotidiene si prin ele evadam si mai furam cate o clipa frumoasa de la 'matroana', fara ca ea sa-si dea seama. Si daca-si da seama, treaba ei, faptul este deja consumat.
Este ceva ce eu am invatat de la mama si stiu sa pretuiesc multe clipe pe care altii nu dau 2 bani, dar care ma inunda de bucurie sau de satisfactie (vis-a-vis de cartea pe care o citesc acum: SATISFACTIA - arta de a gasi adevarata implinire, unde invatam despre dopamina, corp striat, insight, adica baza fizica a placerii, satisfactiei, recompensei in creierul uman, demonstrata prin multe teste si RMN-uri pe care inca nu le-am inteles dar nici nu am terminat de citit cartea).
Asa ca, lume, lume, e frumoasa viata prin lucruri simple. Eu o inteleg, o pun la incercare zi de zi si nu raman cu buza umflata mai niciodata.

My Life Is Fabulous

Ca orice reclama pe care o vedem pe strada sau oriunde in jurul nostru, unde titlul face toti banii si vinde toate produsele, m-am gandit si eu la un titlu oarecum pompos, care sa atraga oaresce atentie asupra sa. Bineinteles ca omul vrea si detalii, nu se limiteaza doar la titlu, omul cere continut, insa daca nu il atrage titlul, degeaba continutul e uns cu miere.
Buuuuuuuuuuun... Nascut intr-o frumoasa luna de noiembrie (cel putin asa cred ca era frumoasa) mi-am petrecut primele zile pe patul de spital. Insa nu ca orice bebe, ci bolnavior... De mic am fost problematic. Problema s-a remediat intre timp, eu nu m-am mai imbolnavit asa de rau incat sa mai vizitez vreodata spitalul. Ma crescura bunicii, in minunatul oras Braila, caci ai mei munceau amandoi si nu aveau cum sa ma creasca... Insa ma vizitau foarte des. Si-mi aduceau multe jucarii si dulciuri pe care le devora sora mea. Despre ea nu vreau sa vorbesc. Trecura anii si veni vremea scolii. Ma luara ai mei in orasul natal si ma inscrisera, logic, la scoala. Am petrecut 8 ani intr-un sediu, apoi alti 4 ani de liceu, 15 pasi mai incolo. Cand a venit vremea de facultate, am vrut sa schimb peisajul si mi-am ales Bucuresti... Nu conta ce facultate, Bucuresti sa fie... (imi amintesc ca eram cu diploma de bacalaureat si foaia matricola in mana, abia scoase din "cuptorul" secretariatului de la liceu si nu stiam ce facultate vreau sa urmez). Drept urmare mi-am ales una... asa sa sune bine la urechi.
Ce sa mai zic despre mine... Am o slujba, dar nu the dream job, sunt ultimul an la o facultate care imi place.... in linii mari... imi place asa de mult incat o vizitez cat pot de rar si doar de nevoie. Nu am masina, dar daca as avea tot cu metroul as merge, ascultand muzica in casti si cantand pe strada si ajustandu-mi pasii in functie de ritmul melodiei.
Stau cu chirie intr-un apartament de care ma leaga multe lucruri frumoase, este locul unde pot face ce vreau, unde ma bucur de intimitate si unde, bineinteles, stau pe messenger fara sa-mi sufle vreun curios in ceafa.
Merg mult pe jos, imi place sa ma plimb pe bulevarde aglomerate, cu muzica in urechi... fara sa aud vreun sunet, doar sa vad imagini, de parca m-as uita la un film fara sonor. God bless iPod :P.
Nu sunt tipul care sa dea petreceri de 5 ori pe saptamana si nici nu prea merg in club, dar daca sunt invitat, accept si profit de moment si dansez pana simt ca nu mai pot. Nu fumez si nu beau, dar imi place senzatia de ameteala cand esti putin luat. Am incercat-o si a fost fabulous.
Si gata cu caracterizarea... Si sunt constient ca ce-am scris aici nu este deloc iesit din comun, dar este viata mea si eu o consider fabuloasa, la cei 21 de ani ai mei, simtindu-ma foarte bine in pielea mea.
Despre fitze s.a.m.d. in "numerele viitoare ale revistei noastre". :)